Muzica

Muzica=Hrana pentru suflet.

Nu cred ca exista ceva mai ceva decat muzica. Eu o traiesc,o simt, o ascult si ma asculta. In orice moment am nevoie de ea, uneori e greu fara, simt ca ea nu ma plictiseste niciodata-fiind o stare generala- , fata de lumea cu fete triste. Eu ascult mai multe genuri de muzica, nu toate dar ascult muzica buna. Poate ca unii vad o prostie in a asculta mai multe genuri de muzica, eu vad ceva firesc, ascult in functie de ce simt si ce am nevoie. Pentru mine sunt zile in care stau doar pe note muzicale, zile in care merg pe portativ, si nici nu realizez ce fac. Am fost nascuta sa iubesc industria muzicala in sine. Inca de mica am adorat tot ce a insemnat sunet, nu conta cine facea , de unde venea, aveam placerea de a auzi si a doua oara. Tot atunci am inceput sa-mi dau seama ca imi place muzica la fel de mult ca rima sau desenul. Iar acum apreciez fiecare stil si fiecare piesa exact cum merita, si  acum inteleg starea de spirit a compozitorului, prin trairea si sentimentul pe care l-a avut cand a scris versurile. Sincer vorbind, compozitorul este geniu, prea putin cel care canta -si mai bine de cei care-si compun singuri piesele-. Pentru mine muzica nu are definitie, ea imi gadila urechea si imi bucura sufletul. Legat de muzica regret un lucru, ca nu am trait in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea , atunci cand muzica era o arta, una care-mi place cel mai mult. Eu imi impart muzica in doua parti mari si late: Temporara si Permanenta. Cea temporara e tipul de muzica care e hit timp de 2-3 luni, iar apoi dispare din toate playlisturile, care peste 10 ani este deja uitata, care a fost frumoasa candva, intr-un anume sezon, dar care a devenit fada. Muzica Permanenta de altfel e ceea ce numesc eu MUZICA, acele piese care dupa 1-5-10 ani  inca le fredonezi,inca fac furori daca le auzi intamplator si care te fac sa zambesti si sa-ti amintesti de acea vreme. Dar cu toate astea nu am o melodie preferata, nici daca as incerca sa le clasez pe stiluri, pe ani sau pe subiect, ci doar in functie de ce simt, ascult ce e compatibil.

Pian- Chitara- Tobe-Nai= cate imi doresc 🙂

In timp muzica s-a degradat, a scazut orice valoare, si orice a insemnat muzica. Nu ar trebui eu sa fiu in stare sa vorbesc despre asa ceva, inca nu sunt coapta la minte, dar din ce ascult eu, muzica veche e mai buna, iar acum a ramas bun doar rap-ul /hip-hop-ul underground, unele piese pop, ceva din rock, si cine stie ce melodii mai euforice, in rest e jale cu muzica- comerciala.

Probabil ca peste cativa ani o sa rad de ce am scris, o sa rad de ce ascult acum. Dar nu regret niciodata un lucru care m-a facut fericita 🙂

Prietenii

Prietenii. Totii ii avem, chiar daca sunt sau nu buni.

Si pentru ca nu sunt genul de prieten pe care sa il indepartezi, sunt genul pe care il vei indeparta. Asta vine simplu, atunci cand suntem prieteni de departe, sunt cel mai bun posibil, dar cand te apropii ,spre mine calci pe cioburi, pentru ca relatia dintre noi, hmm, nu mai e asa cum iti doreai. Eu tin la prietenii mei, la toti, poate nu cum vor ei, dar tin. Ce-i drept e ca, am tendinta de a sari din floare in floare cu amicii, dar in capul meu asta inseamna doar cunoasterea mai multor caractere, nicidecum uitarea celor vechi. Am fost numita profitoare doar pentru ca am inteles persoane pe care ei le cred diferite, gandindu-se la faptul ca eu castig de pe urma lor. Dar nu s-au gandit ca poate plec pentru ca inca nu e nimeni in stare sa ma asculte-cati dintre ei m-au intrebat ceva persoanl vreodata? -. Si tot eu cred ca nu am gresit cu nimic, in a ma avanta in alte prietenii, doar pentru ca uneori ei se astepta la prea multe de la mine. Eu nu traiesc pentru  asteptarile nimanui. Si consider o prietenie adevarata existenta, atunci cand si unul si altul sunt dispusi sa lase orice pentru celalalt. Mi se pare logic sa nu gasesti pe cineva sa te ajute in toate, pentru ca fiecare are nevoie de timp si spatiu si pentru el, nu poate face totul pentru tine.Daca vrei sa primesti ascultare, sfaturi si orice altceva de la un prieten, si tu trebuie sa oferi la randul tau,chiar daca nu ti se cere.”Nu mai pofti doar in a primi/ gandeste in a darui“.Iar aici m-am referit la cei care se plang ca nu gasesc un prieten adevarat.

 

M-am gandit sa raman, si nu am avut langa cine. E vina mea, nu mi-am dat seama cand a trebuit sa ma opresc din “a cunoaste caractere” (pasiunea mea) si m-am trezit cand totii aveau prietenii legate. Eu ascult, ascult si iar ascult, eu ridic moralul, fac lumea sa se simta bine si cand le e cel mai rau, am un simt empatic innascut, ma implic si sentimental in viata altora -uneori ma gandesc de ce oare?!- si cu toate astea, putini si-au dat seama ca si eu am nevoie inapoi de energile pe care le ofer. Se pare ca tot aceleasi persoane m-au invatat, ca a fi bun inseamna sa fii luat de prost. Dar ce nu inteleg ei, este faptul ca eu o sa fiu bun si luat de prost, decat rau, si luat de nimic. Oricum astea m-i se par copilarii, de parca eu nu sunt, dar imi dau seama ca la un moment dat nu o sa mai fie asa si o sa rad de ce am scris aici.

Cu toate astea, prietenii mai apropiati ma considera cea mai buna prietena, chiar daca s-au apropiat de mine, imi accepta unele defecte, si pe partea realista suntem cel mai bine- pacat de partea mai ascunsa, pe care nimeni nu incearca sa o descopere- . Spunea odata John Dryden “Fereste-te de furia omului rabdator“. Cam asa e cu mine, sunt cea mai calma persoana in orice relatie, cu orice tip de om, dar atunci cand ma infuriez sa nu dea domnu’ sa fie nimeni langa mine. Nu ca as omori pe cineva, dar o prietena de-a mea a zis despre mine : “Totul e bine cand Eva e bine, dar cand se intampla ca cineva sa ii greseasca in vreun fel, privirea ei te face sa te pierzi intr-un abis intunecat si sa iti para rau de fiecare vorba rostita” . Ciudat, pentru ca si sora mea zice uneori ca am o privire care o inspaimanta . Eu rea? Niciodata, tot tipa cu zambetul pe buze raman.

Imi place singuratatea..uneori, si mereu vreau intimitate. De ce ei nu inteleg asta, si o iau ca pe ” iar nu ai chef de noi”, ceea ce asa este de fapt, dar nu ca si cum i-as respinge pe prietenii mei, ci doar as vrea sa inteleaga ca am nevoie de momente cand sa ma gandesc si la mine, sa ma incarc si sa revin cu forte noi -parte, care tuturor le place, de altfel -. In concluzie, inca nu m-a inteles nimeni, si inca nu am murit din cauza asta. Nu le cer nimic, ci doar imi doresc ca o minte sclipitoare sa-si dea seama si sa ma inteleaga, in rest o sa ma bucur mult pentru ei si cu ei, nu degeaba sunt AlterEgo si Eva 😉

 

P.S. : Imi doresc atat de mult un caine, nu un catelus, un dulau mare, care sa imi fie cel mai bun prieten, poate un golden retriever sau un labrador.

Timpul

“Nu am trecut prin foarte multe experiente…nici nu am pretentia ca as putea sa învat pe cineva ceva; stiu ca nu stiu nimic, sunt doar o fiinta care gândeste prea mult“

Azi am aflat ca oricat de mult as incerca sa-mi schimb felul de a fi nu merge, sau nu merge usor. Cum sa reusesc eu sa nu zambesc, cand in prima secunda cand am incercat, 2 prieteni m-au intrebat de ce sunt suparata. Cand cineva ma striga, imi e in instinct sa zambesc, e ceva necontrolat. Si cu toate astea, lumea se schimba, sau poate doar timpul scoate la iveala adevarata fata a unei persoane.

Timpul. Incep sa realizez si sa vad lumea exact asa cum e, nu cum pare. Cum toate sfintele, sunt de fapt opusul, cum fetele rele sunt rele, si cele simple asa raman. Lumea minte, asta e o stare generala. Toti mint, si poate mint pentru ca li se pun prea multe intrebari, poate mint din placerea de a duce in eroare, poate mint pentru a lasa pe celalalt sa descopere adevarul. Ce e clar pentru mine, e ca nu-mi plac chestiile astea de a minti doar de a “ameti” pe cineva. Imi plac lucrurile clare, si sincere. Dar ce pot eu sa judec ?! Ce stiu eu prin ce a trecut fiecare, poate unii se tem de trecut, altora le e frica de viitor, dar eu incerc sa traiesc in prezent. O alta prostie a oamenilor de azi, e ca iubesc prea mult partea materiala a lucrurilor, si nu se mai bucura de intensitatea momentului emotional, ci doar se axeaza pe profit. Cum sa zic, eu am un respect pentru persoanele care lasa hainele pompoase, de firma, moda, pentru o calatorie, sau pentru ceva care sa-ti ofere satisfactie sufleteasca, am respect pentru persoanele care isi dedica viata poporului in care traieste, lumii in care s-a nascut.

Multi dintre prietenii mei nu ma cunosc cu adevarat. Pentru ei sunt cea mai buna amica, pentru ca privita de departe chiar sunt. Dar incercand sa citesti in mine, am si eu defectele mele. Si cand cineva ajunge sa ma cunoasca mai bine, aud: “te-ai schimbat” . Ce nu stiu persoanele din jurul meu ( nu vreau sa par superioara ) este ca eu ma comport cu fiecare in functie de nivelul la care lucreaza creierul acelei persoane. E clar ca a discuta cu un sensibil despre realitati si a vorbi cu un realist convins despre “iubire, trairi” e banal si total aiurea. Observ ca inteleg pe oricine, eu chiar pot suporta pe oricine, pot sta in aceasi clasa cu toti colegii,in acelasiliceu cu toti profesorii fara sa ma plang. Si mi-e destul de greusa zic: “nu suport persoana aceea..” pentru ca stiu cu siguranta ca daca m-as apropia de ea,as cunoaste-o, as intelege-o. Cu toate ca sunt cel mai bun ascultator din lume, si eu am nevoie de momentele mele singure, sa ma relaxez , sa reinvii, sa ma incarc cu energia de care lumea din jurul meu m-a secat.

 

“E incredibil cat te poti insela in privinta unei persoane. “

Vis De Implinit

 

“1.Visul implinit

Nu pot respira,chiar ma sufoc
In cateva momente o sa iau foc.
Nu pot sa dorm,sa mananc,sa gandesc
Caci aceste conceptii ma coplesesc
Ma descompun in mii de hotare
Evadarea va fi ultima mutare.
De ceva timp visez ca zbor
Iar acest gand ma roade in interior
Am nevoie de-acea respiratie
De acea lovitura plina de gratie
Sa sar de pe munte ca intr-un sfarsit
Sa-mi pot vedea acel vis implinit! ”

Eu chiar imi doresc asa ceva, si cateodata visez la asta.

Primavara

“Primavara cat te-am asteptat ” . De 1 an incoace am inceput sa-mi amintesc ce inseamna fiecare anotimp in sine, de un an incoace, m-am bucurat de fiecare anotimp ca un copil care vede pentru prima data soarele, zapada, ploaia cu tot tacamul. Am asteptam asa mult primavara, ieri, in prima zi de primavara am fost cea mai fericita, cea mai plina de viata, a fost mai frumos decat de ziua mea de nastere, ieri nu am fost in centrul atentiei, dar tostusi m-am simtit. Credeam ca toate razele de soare sunt pentru mine, ca toata zumzaiala, toate pasarile care cantau , cantau pentru mine, ca toata lumea fericita era pentru mine, ca fiecare zambet era al meu.  Ieri pana si aglomeratia din oras m-i s-a parut mai frumoasa, ieri nu o respingeam, ca alteori ci chiar imi placea sa vad ca oamenii cu fete triste azi erau fericiti! Inca nu a venit caldura propiu-zisa, mai e pana pe 21 martie, dar lumea se pare ca deja a trecut la haine de primavara 🙂 Pentru mine si cu o floare se face primavara !

Cred ca toata axarea mea catre primavara o datorez trupei Haarp Cord, pentru ca facem o primavara RAP ! Cu toate ca nu are legatura cu primavara, pot zice ca pana acum 2 ani nu ascultam nimic din cultura hip-hop, dar acum nu ma dezlipesc de piesele ‘celor buni’. Cred ca acesti “drogati” (cum le zice lumea) sunt mai curati si mai puri decat toate gazelele esuate din ziua de azi. Fiecare melodie de-“a celor buni” ma face sa zambesc. Deci primavara asta o facem in stilul Haarp Cord!

Blogul asta m-a vindecat de plictiseala.