Timpul

Imagine

Nu am trecut prin foarte multe experiente…nici nu am pretentia ca as putea sa învat pe cineva ceva; stiu ca nu stiu nimic, sunt doar o fiinta care gândeste prea mult

Azi am aflat ca oricat de mult as incerca sa-mi schimb felul de a fi nu merge, sau nu merge usor. Cum sa reusesc eu sa nu zambesc, cand in prima secunda cand am incercat, 2 prieteni m-au intrebat de ce sunt suparata. Cand cineva ma striga, imi e in instinct sa zambesc, e ceva necontrolat. Si cu toate astea, lumea se schimba, sau poate doar timpul scoate la iveala adevarata fata a unei persoane.

Imagine
Timpul. Incep sa realizez si sa vad lumea exact asa cum e, nu cum pare. Cum toate sfintele, sunt de fapt opusul, cum fetele rele sunt rele, si cele simple asa raman. Lumea minte, asta e o stare generala. Toti mint, si poate mint pentru ca li se pun prea multe intrebari, poate mint din placerea de a duce in eroare, poate mint pentru a lasa pe celalalt sa descopere adevarul. Ce e clar pentru mine, e ca nu-mi plac chestiile astea de a minti doar de a “ameti” pe cineva. Imi plac lucrurile clare, si sincere. Dar ce pot eu sa judec ?! Ce stiu eu prin ce a trecut fiecare, poate unii se tem de trecut, altora le e frica de viitor, dar eu incerc sa traiesc in prezent. O alta prostie a oamenilor de azi, e ca iubesc prea mult partea materiala a lucrurilor, si nu se mai bucura de intensitatea momentului emotional, ci doar se axeaza pe profit. Cum sa zic, eu am un respect pentru persoanele care lasa hainele pompoase, de firma, moda, pentru o calatorie, sau pentru ceva care sa-ti ofere satisfactie sufleteasca, am respect pentru persoanele care isi dedica viata poporului in care traieste, lumii in care s-a nascut.

ImagineMulti dintre prietenii mei nu ma cunosc cu adevarat. Pentru ei sunt cea mai buna amica, pentru ca privita de departe chiar sunt. Dar incercand sa citesti in mine, am si eu defectele mele. Si cand cineva ajunge sa ma cunoasca mai bine, aud: “te-ai schimbat” . Ce nu stiu persoanele din jurul meu ( nu vreau sa par superioara ) este ca eu ma comport cu fiecare in functie de nivelul la care lucreaza creierul acelei persoane. E clar ca a discuta cu un sensibil despre realitati si a vorbi cu un realist convins despre “iubire, trairi” e banal si total aiurea. Observ ca inteleg pe oricine, eu chiar pot suporta pe oricine, pot sta in aceasi clasa cu toti colegii,in acelasiliceu cu toti profesorii fara sa ma plang. Si mi-e destul de greusa zic: “nu suport persoana aceea..” pentru ca stiu cu siguranta ca daca m-as apropia de ea,as cunoaste-o, as intelege-o. Cu toate ca sunt cel mai bun ascultator din lume, si eu am nevoie de momentele mele singure, sa ma relaxez , sa reinvii, sa ma incarc cu energia de care lumea din jurul meu m-a secat.

 

E incredibil cat te poti insela in privinta unei persoane. 

One thought on “Timpul

  1. Pingback: Eternitate | AltergEgoEva

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s