Eternitate

Vorbind de timp  , sa trecem la eternitate. Daca nimic nu e pentru totdeauna, de ce s-a mai inventat cuvantul ?

Infinit
E o prostie sa incerci sa definesti eternitatea. Fiecare o percepe in felul lui. Poate fi de la facerile vietii pana la moartea sufletului, poate dura o clipa, cu toate astea, e nedeterminata. Eu mereu o percep ca o perioada cuprinsa intre – infinit +infinit, ori daca as vorbi mai subiectiv ma gandesc ca eternitatea tine cat traiesc eu, apoi nu mai stiu de memoria mea, si ea merge catre alt om, alt om fiind o alta lume, si tot asa pana eternitatea este un absolut.
Si am pornit de la timp, l-am legat cu eterniatea, si pentru mine nu au legatura. Eu incerc sa traiesc momentul, sau invat sa traiesc momentul. Ma gandesc la acele persoane care nu se gandesc decat la viitor, decat la ce-o sa faca, ce o sa dreaga, ce o sa ajunga, ce o sa zica. Nu iti poti sti viitorul dar ti-l poti forma. Nu zic sa nu visezi, sa nu incerci, sa nu strangi pentru viitor, dar asta nu inseamna sa nu traiesti acum. Gandeste ca doamne fereste ramai fara o mana, picior, ochi, sau fara simturi, de ce sa nu le traiesti acum asa cum trebuie, echilibrat si proportionat pe fiecare. Unii devin si obsedati de strangerea banilor, si de griji, si de toate astea incat viitorul e pentru ei maine, si maine tot maine. Si se invart intr-un cerc, in care lucreaza o luna, iau banii, ii dau pe datorii, apoi iar lucreaza, iar primesc banii, iar ii dau, si tot asa. Am dat din una in alta, dar vreau sa ma recuperez asa cum eram, devin din ce in ce mai egosita, si pesimista, si nu-mi place asta, asa incerc si eu sa ma incarc cu energie pozitiva. Sunt asa buna la dat sfaturi pentru altii, doar ca eu nu fac tocmai bine ce fac. Mai am multe de invatat si multe de zis.

In eternitate, timpul nu exista. Hermann Hesse

Iti pasa acum ?

passion4

Ai zis ca inainte iti pasa, cine e persoana care te-a facut sa nu iti mai pese ?

” ..pai stii ca acum 2 ani eram mort dupa Iulia, si n-am avut parte de ea, stii cum era ea “na-i bani, n-ai parte” . In vara urmatoare am intalnit o fata, Andreea, am pus atunci in joc tot ce puteam sa simt, am pus tot in ea… ea si-a batut joc de mine si de atunci nu am mai fost ca inainte, nu mai puneam acel suflet ca pana atunci, niciodata pana acum. Sincer ma gandesc cum de am stat cu ea, si nu e bine sa-mi critic fostele relatii, pana la urma eu am facut alegerea, dar oare eram asa de orb ? nu am vazut de fapt ce mama de vampa era, si totusi am iubit-o. De atunci m-am implicat mai putin in toate relatiile,  doar sa le fac sa mearga, dar clar nu am mai suferit. Inca mai sunt sentimental, inca sunt sufletist, stiu sa iubesc o fata, dar nu mai arat asta de mult timp, sunt doar prieten cu beneficii, si agat o fata doar pentru unele nevoi… acum nu prea imi mai pasa asa mult, dar daca dau peste o fata cu intentii serioase, ma jur ca o sa o iubesc, si o sa pun cat suflet am”

El, e unul dintre bunii mei prieteni, si intr-adevar  e frumos, si este curtat de fete frumoase , dar chiar este tipul de baiat care nu place fata dupa frumusete, chiar daca pare ca vrea doar sa profite de ele, chiar este sufletist. Conversatia de azi cu el, m-a impresionat, de asta am si postato 🙂

Miroase a iubire in bucatarie, ce mancam?

Azi m-am indragostit.
M-am indragostit de o melodie. Mereu imi gasesc o melodie care sa imi placa un timp, dar pana acum nu am dat de asa ceva. Nu e nici trista, nu e nici ferice, este doar aproape de perfectiune. Despre cat de frumoasa este piesa, as putea scrie pagini, dar va las sa ascultati.

Tudor

E ziua ei libera, dar nu si a lui. A plecat la munca inainte sa se trezeasca ea, nici macar nu a intrat in dormitor sa-i spuna buna dimineata. Se aseaza la masa din bucatarie si isi aprinde o tigara. E o cana cu cafea in microunde, apasa butonul si o incalzeste. E inca ursuza si nu vede biletul de pe masa. Aprinde televizorul din bucatarie si trecand de pe un canal pe altul se opreste pe un post muzical. Era melodia lor. Ii da o stare de bine si incepe sa o fredoneze usor, desi nu are ureche muzicala.
Isi arunca privirea pe masa si vede biletul. Ridica o spranceana si deschide biletul impaturit in doua, isi pune ochelarii si incepe sa citeasca.
“Buna dimineata, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineata si m-am gandit sa-ti scriu. Nu ti-am mai scris demult, stiu ca iti placea…

View original post 849 more words

Revoltata

dhfd

 

Si cand totul mergea prea bine… era clar ca ceva mergea prost. Imi vine sa strang de gat orice prost. Imi vine sa le desfac creierul sa-i desteptez. M-am saturat de lumea proasta. Pana si cel destept este luat de rau . Nu stiam ca doar daca esti mai batran esti mai destept si tanar fiind esti prost gramada. Pe zi ce trece se pune cate o picatura, si se cam umple paharul. Toti cer atatea explicatii unor lucruri banale, altii habar nu au sa imparta 15 bani la 3 persoane, si cade vina tot la mine in cap, si daca le zici ca nu e bine, sunt in stare sa-ti dea cu usa in cap. Vreau sa ma lecuiesc de toate prostiile lor, sa scap de toti. Ce-mi doaream eu inainte sa-i ajut sa-si dezvolte gandirea, si ce-mi doresc acum sa nu-i mai vad. Unii o numesc ” din cauza varstei”, “tinerii din ziua de azi” eu o numesc o noutate de gandire. Si mai e si momentul cand ti se povesteste despre lucrurile din adolescenta, si cand vine vorba sa poti face si tu asa ceva, e imposibil. Sau cu iesitul in oras, mereu aceasi bataie de cap, aceleasi certuri pe aceasi tema, sa nu fac nimic rau, sa nu -sa nu, de parca acele nopti cand stau singura sau orele intregi cat “sunt la scoala” chiar nu pot face nimic. Ori gandesc eu prea mult, ori prea liber, ori persoanele mai in varsta sunt prea inapoiate sa-si dea seama ca uneori chiar gresesc si sunt prea orgolioase sa creada ca stim si noi ceva. Si nu, nu e vorba de parinti. Ei ma inteleg, ci de alte persoane mai in varsta din  jurul meu. Plus ca sunt acel gen de persoana care indulceste pe toti, care vorbeste frumos cu toata lumea, nu sunt chiar acel “tanar de azi”, care injura si care rade de oricine. Dar lumea e aiurea de tot, si sunt asa momente cand chiar vreau sa fiu singura si sa scap de lumea lor.
Uite ca am zis-o si pe asta, tocmai atunci cand incercam sa pun in echilibru toate intamplarile astea.

Azi nu

descărcare

Am incercat sa scriu. Nu merge, nu am starea necesara, nu vreau sa revars, vreau sa acumulez in mine trairi si apoi sa le descriu. Parca-mi vine sa judec, si nu-mi place asta. Nici nu mai pot vorbi sincer, nici nu vreau sa mint, azi nici chef de scoala nu am, nici nu merg. Azi nu. Nu vreau sa vad oamenii cu fete triste, nu vreau sa aud mintile proaste, si nu vreau sa vorbesc despre nimicuri. “Totul e atat de simplu incat devine neinteles”. Dar eu am nevoie de raspunsuri. Ziua de ieri, m-a plictisit.
Ieri a fost o zi ciudata, cum am zis in postarile anterioare, nu ma cert cu nimeni, mai ales pe teme banale, dar ieri o persoana m-a scos din minti. Am ajutat o colega de clasa, si ea mi-a zis : “de ce o ajuti? ea te ajuta pe tine vreodata? de ce faci asa mult bine la toti? crezi ca primesti ceva inapoi?” . In mod normal, eu cand primesc asa intrebari nu raspund, nu pot sa vorbesc degeaba pentru persoane incapabile de a gandi. Atat de mult m-a deranjat incat i-am zis ca eu fac bine fara motiv, pe mine ma face sa ma simt excelent, ca si cum as salva o viata. Si am incercat sa-i explic ca binele se intoarce. Eu fac bine si primesc bine, ea face numai rau, si primeste mai mult rau. Nici nu stiu ce mi-a trebuit sa ma apuc de vorbit, dar parca mi-a ajuns pana la gat, cand o vad cat rau are in ea, si cum se uita si critica pe toata lumea, si pentru numele lui Dumnezeu sincer vorbind este o ratata, din toate punctele de vedere. Cred ca o sa incerc sa o ajut, nu pot sa traiesc cu cineva atat de pornit spre ura.
Azi chiar nu am chef de oameni. Si ma gandesc ca am de trait atat de putin, si eu pierd zile asa frumoase ca astea, doar pentru ca nu ma ambitionez sa fiu mai buna, autosugestia, azi m-a lasat.

 

P.S: nu beau cafea, imaginea e doar de frumusete+ nu vreau sa par vreo victima sau o trista, dar azi n-am starea generala de pozitivitate.

Nu vreau avere

Nu vreau avere, vreau sa-mi hranesc sufletul.

descărcare

Nu vreau sa fiu complet satisfacuta, nu vreau tot, vreau putin din toate. Daca am puterea sa-mi tin aceleasi pareri despre viata pe care le am si acum, in timp o sa calatoresc cat mai mult posibil. Dar nu vreau sa primesc toate astea pe tava, ci vreau sa muncesc, sa muncesc din greu sa obtin ce vreau. Inca de mica imi placea sa castig orice provocare cinstit, imi placea orice era greu de rezolvat, munceam mult si castigam orice lucru neinsemnat, dar nu-mi placea cand eu aveam avantaje fata de ceilalti- e mai bine sa meriti laude si sa nu le primesti decat sa primesti laude fara sa le meriti. Cred ca e unul din lucrurile care-mi displaceau inca de pe atunci. A trecut ceva timp , si am ramas cu aceleasi ganduri, nu vreau sa m-i se dea nimic de-a gata, eu vreau sa obtin . Am deviat de la subiect, dar trebuie sa ma fac inteleasa. Mereu imi doream sa am o voce gen Witney Huston, sau un par ca al Rihannei, un corp gen Nicole Scherzinger, si tot greseam, chiar nu imi doresc asa calitati fizice. De fapt cel mai mult ma bucur ca eu vad. Faptul ca pot savura toata materia existenta, natura, vietatile, toate obiectele, ma face sa ma gandesc ca altii nu dispun de o pereche de ochi deschisi spre a vedea totul. Daca pot vedea obiecte din istoria lumii, si minuni ale naturii, atuncii nu mai vreau nimic altceva. Nu cred si nici nu vreau sa cred ca mi-as petrece intreaga viata calatorind, pentru ca pe langa calatorie, am mii si mii de alte pasiuni, si vise de implinit, toate se leaga de natura, muzica, de fericire si pozitivitate.

Vad mii si mii de oameni, care muncesc de dimineata pana dimineata, sa-si intretina familia, si masina, si casa, si isi iau toate “luxurile“, si nu-i inteleg. Dar rareori vad si oameni imbracati modest care au vazut lumea, si cunosc lumea mai bine decat 100 altii la gramada, oameni care calatoresc, care viziteaza, oameni care citesc, oameni care sunt intr-adevar destepti cu sufletul si mintea, si care au si bani. -Filmul “The Time 2011” e o alegere buna pentru cei care-si irosesc timpul oricum-.Nu vreau sa se interpreteze gresit dar unii nu stiu cum sa profite de viata. Si unii se plang ca nu au bani pentru calatorii, vacante, excursii, dar “Singura diferenta dintre o persoana bogata si una saraca este modul în care isi folosesc timpul.” Multi care dau de ceva bani, se apuca si isi cumpara masini, vile, haine de firma, si se plang ca nu le ajung banii, pai la asa impozite cred si eu. Dar oare nu le-ar fi de ajuns un apartament, o masina utila, haine normale si apoi sa-si puna activele* sa faca bani. Recomand cartea “Tata bogat, tata sarac” a lui Robert Kiyosaki pentru cei care vor sa invete despre viata financiara. Pentru persoanele de varsta mea suna ridicol sa te interesezi de viata financiara, mie m-i se pare normal sa te mai gandesti cu cei vrei sa-ti indeplinesti visele in afara de vise. Tot in categoria oamenilor care nu stiu sa-si petreaca viata in armonie, sunt cei care in tinerete muncesc din greu pentru a castiga cat mai multi bani, isi neglijeaza sanatatea ca la batranete cu banii stransi sa-si caute aceea sanatate, pe care greu o mai descopera sau deloc. Cu toate ca am zis astea, nu chiar totul e usor de rezolvat, dar in mare parte asa se intampla. In concluzie, o sa calatoresc cand o muncesc pentru asta.

*Un activ este o resursa controlata de catre o societate ca rezultat al unor evenimente anterioare si care se asteapta ca in viitor sa aduca beneficii economice societatii/Activele reprezinta “ceva” care iti aduc alti bani, dupa ce ai investit in ele, indiferent daca lucrezi sau nu.

 

P.S. pe mine ma inspira acest clip: http://www.youtube.com/watch?v=uBLccEDmn40&list=FLqRRWBA6mSP0igDvK4nMtaQ&index=7