Mi-am adus minte de apa…Am plecat de la scoala pentru ca ma simteat foarte rau sau nu am avut chef, inca nu am aflat de ce. Rare circumsante in care sa fac asta. Cald , merg pe strada cu privirea nicaieri si gandul lipsa. Intru in bloc, intuneric, usi, trepte, flori, caine, bicicleta, iar flori, usa mea. Bag cheia, intru si rasuflu usurata, in sfarsit acasa. Camera dezordonata, las rucsacul si merg la baie. Mi-am spalat fata- aici am descoperit apa. Am simtit ca ma hidrateaza, ca imi da putere. Si eu care credeam ca doar timpul le vindeca pe toate. Am vrut sa ma intorc in trecut si sa uit ce s-a intamplat de curand. Apa m-a ajutat, mi-a improspatat memoria si gandul.
Am avut sentimentul din vara cand lucram, si aveam putin timp liber, imi udam picioarele cu apa rece, sau le scaldam in mare. Am cautat in trecut si imediat mi-am adus aminte de ploile din timpul verii cand eram la tara, apoi imediat de udatul zarzavaturilor cu galetile cu apa, toti verisorii, apoi de scaldatul in iaz. Apoi la dansul in ploaie cu tata, iar apoi m-am gandit la botez. Probabil de acolo o ador. Apa e ce-a dea doua mama in sensul ca doar ele doua ma pot linisti si echilibra cu adevarat. Cand nu o am pe mama, am apa. Imi place sentimentul acela de proaspat, de rece, atunci cand ploua simt ca traiesc cu adevarat. Simplul fapt pentru care ador ploaia este norocul de a avea parte de ea, altii ii duc lipsa, altii nu o pot simti. Atata timp cat traiesc, incerc sa simt fiecare lucru cu adevarat. Si momentele placute si pe cele mai putin placute le experimentez la maxim, dar nu ma exteriorizez.
Am gasit ceva interesant pentru serile cu dor: http://www.rainymood.com/ . Ma face sa ma simt excelent.
AltergEgoEva 