Societatea

wrong_society_by_hastetheday30-d64w6cd

Cu totii suntem filozofi la 16-17 ani, cu totii ne credem mai bun si criticam pe altii, pentru ca apare vulnerabilitatea. Si multi dintre noi nu realizam ca ne schimbam , si alegem sa traim in monotonia asta, toti sa iasa in evidenta. In viata nu trebuie sa fii cel mai bun, trebuie sa fii cat poti tu de bun, si mai bun ca tine in fiecare zi. Societatea ne-a dresat sa devenim critici, ori toti la fel. Putini au personalitate , foarte multi o copie. Oameni buni, ganditi macar cateva secunde, indiferent de cultura pe care o aveti, doar ganditi , meditati asupra faptelor, nu vi se pare totul prea rapid?! Nu vi se pare ca nu prea aveti pentru ce trai, ca nu aveti timp sa traiti?
Doar ce am implinit 18 ani, in concluzie sunt destul de necoapta la minte, dar am realizat pana acum ca nu merita sa alergi dupa lucruri care nu iti plac, nu se merita.
Imi doresc si eu masini, case, electronice, si tot felul de lucruri, dar sincer aceste nimucuri nu merita munca in branci. -chiar daca e vorba aia mai bine sa plang in BMW decat in Dacie. Prefer sa lucrez cu pasiune undeva, sa dau totul , pentru ceva care sa merite, si care sa ma satisfaca si sa ma intretina, si pe putini bani. De ce mi-as lua 1 job, sa lucrez 12ore/zi, sa am bani de intors cu lopata si sa nu am timp sa-i consum?! Apoi sa-mi iau o masina mai luxoasa, o casa mai luxoasa, si tot asa, si sa am nevoie de mai multi bani pentru rate, apoi sa-mi mai iau un job, sa lucrez 20 ore pe zi sau ce? Pentru ce? Oare nu e mai simplu sa nu alergam pentru bani?
Partea mea realista ma face sa ma gandesc ca si atunci cand ai nevoie cu adevarat de bani si nu ai, esti disperat.

Am vazut un documentar despre Civilizatia Cucuteni, una dintre cele mai vechi cizilizatii europene, si s-au facut anumite reconstituiri, dupa toate vestigiile, si asa numitele dovezi, si se spune ca acestia aveau obiceiul de a-si arde locuinta de mai multe ori intr-o viata, si ca toata ziua se ocupau cu mestesugitul. Ma gandeam dupa ce am terminat documentarul, cum duceau acei oameni viata psihica ca sa zic asa, ei nu se gandeau la viitor, pentru ca nu descoperise totul, nu se gandeau la ce haine sa poarte, nu se gandeau ce zice vecinu’, ei avea toti aceasi gandire, erau la un nivel inferior noua, si totusi erau fericiti. Eu nu zic sa fim cu totii la fel, ci doar sa scapam de tot stresul si sa incercam sa fim mai buni, pentru ca m-am saturat sa vad zi de zi oameni cu fetele triste.

In Romania, si nu numai, sistemul e de vina. Dar totusi nu sunt destul de culta, ca sa-mi pot da cu parerea despre chestii atat de mari, si despre care abia acum incep sa invat.

Sincer, pentru mine a fi fericita nu inseamna sa beau, sa ma droghez, sa dorm, sa navighez, si sa fac cumparaturi. Nu. In general persoanele mai invarsta tind sa creada, ca noi, toti tinerii, avem conceptii  libertine, si exagerate. Nu e chiar vorba de asta, desi exista cazuri cu nemiluita de gazele esuate care vor totul, dar tind spre nimic.- eu vorbesc despre o libertate individuala, de imbogatire si de satisfacere de sine. Eu nu zic sa nu fim seriosi cand trebuie sa fim serios, ci din contra sa respectam societatea, dar sa nu traim pentru ea.

Sarac si fericit, decat avut si nefericit. Totusi nu putem judeca toti oamenii cu bani, ca fiind nefericiti.

p.s. citisem despre un studiu american realizat la o clinica de bolnavi, unde majoritatea oamenilor  spuneau inainte  sa moara ca regreta cel mai mult ca nu si-au trait viata, si s-au impotmolit in rate, si in bani.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s