Nu știu dacă fericirea bac-ului o pot împărtăși cu cineva. Îmi permit egoismul de a zice că e doar a mea, pur și simplu realizez că acest merit l-am făcut singură. 
Pentru cei dintre voi care ați văzut in mass-media că nu ne ajută cu nimic și credeți că ne-am/m-am strofocat intens cu bac-ul și iarăși pentru nimic, este evident că nu puteți trăi cu aceste emoții.
Cu ce ne ajută acest ‘nimic’ pe care ne chinuim să îl trecem?
Ei bine, pentru mine nu numai că este calea către facultate ci este un alt act pentru dezvoltarea personală și dovada faptului că în ciuda sistemului sunt mai presus de ei. Faptul că am reușit să iau o notă bună la bac pur și simplu îmi încarcă mantra cu energie pozitivă,  îmi aduce fericirea spirituală și echilibrul mental ; mă face să cred că fericirea mea depinde de cum vreau eu să văd lucrurile și cum știu să mă adaptez la ele.
Este clar că bac-ul nu arată întotdeauna nivelul unui elev, dar de cele mai multe ori o face. Acum, sunt de părere că dacă vrei să reușești o faci sigur. Presa spune ‘anual mii de studenți termină facultatea și nu au locuri de muncă’. Cât de logic este, într-o țară slab dezvoltată cei mai mulți dintre noi aleg ori să plece peste granițe ori se găsesc cei care fac facultatea de nave dar se mută în Baia Mare, ori cea de Petrol și Gaze dar se întorc la Vaslui, etc.
Văd întreaga lume ca pe o oportunitate. Ești dispus să pleci peste hotare dar nu și să te muți în alt oraș al țării tale. Ești dispus să înjuri din fotoliu ‘oamenii’ politici dar nu la fel de dispus  să faci ceva pentru a schimba situația. Doar specia umană este capabilă de o asemenea naivitate și vulnerabilitate- cetățenii, căci cei care nu sunt -politicienii, nu sunt oameni.
Poate România este și a fost o țară hărțuită dintotdeauna, dar este clar că în fiecare episod istoric a fost cineva care să lupte pentru ea, căci altfel nu mai era aici.
Analizez uneori situația și nu știu dacă merită să lupt ca să schimb ceva, până la urmă într-o viață de

om nu poți schimba lumea, puterea o poți deține maximum până mori căci apoi rămâne doar numele, pentru sufletul tău nu înseamnă nimic. Dar cu toate astea realitatea mă pune față în față cu incultura omului de azi.

Vreau să schimb ceva, și știu că sunt prea mică, dar măcar eu îmi hrănesc fericirea și mor cu a mea conștiință împăcată căci eu am vrut, am reusit sau nu să schimb ceva.