#4

#3

#2

“-De ce eşti fericită?

-De obicei. “

#1

“Am dresat furtuni, să-ţi plouă numai ţie.”

Oraje

sunt în extaz de la extrem la extrem
aştept un semn
s-a luminat cerul, am cerut şi-am primit
am poftit la infinit, am p(R)ostit.
tu vezi moartea cu ochii,
eu văd lumina adevarată, arată, se arată,
ca un val, apa asta vine-n aval.
aud sunete plăcute
pentru tine e calvar.
Merg rar, des nu-i necesar;
mă rog la natură, mai ceva ca la altar.
dar primesc, şi iubesc, trăiesc.

eu văd într-o noapte mai mult decât vezi tu în 3 zile
ma simt un zeu, dumnezeu
se aprind becuri ,
asta nu-s eu.
lumina naturală, pe timp de seară- e uimitoare
sublim inepuizabilă , arzătoare,
vreau doza asta în fiecare seară.
gen doza de rabdare.

tu nu vezi, nu simţi, nu asculţi
şi-ai muţit de frică, te pică
frate te pică
examenul asta nu-l treci,
încerci să trişezi, asculţi
ce-au simţit alţii nu înţelegi.
nu e vorba de urechi blegi,
e vorba de suflet murdar
aşadar, ia-ţi încă-un an, sau calendar
data viitoare poate eşti legendar
şi proprietar pe tine, examenul asta îmi aparţine.

am văzut din nou fericirea , greu de prins
mai greu de păstrat
recidivat, am dat, am aflat
sunt singur şi orb dar examenul l-am luat ,
trec curat, neobservat, calculat. tu eşuat.
poti avea 1 milion de gânduri odată?
stai, tu nu ai trăit atat viaţa toată
mă suprasolicit cu 100 ori 1000 de gânduri pe secundă,
mă întrec în viteză cu lumină şi sunet
dar eu am suflet ,zâmbet.
ploaia asta nu purifică,nu sacrifică,
îmi dă empatie, utopie pentru mine
creaţie placută ,eufonie.