Nu vreau avere

Nu vreau avere, vreau sa-mi hranesc sufletul.

Nu vreau sa fiu complet satisfacuta, nu vreau tot, vreau putin din toate. Daca am puterea sa-mi tin aceleasi pareri despre viata pe care le am si acum, in timp o sa calatoresc cat mai mult posibil. Dar nu vreau sa primesc toate astea pe tava, ci vreau sa muncesc, sa muncesc din greu sa obtin ce vreau. Inca de mica imi placea sa castig orice provocare cinstit, imi placea orice era greu de rezolvat, munceam mult si castigam orice lucru neinsemnat, dar nu-mi placea cand eu aveam avantaje fata de ceilalti- e mai bine sa meriti laude si sa nu le primesti decat sa primesti laude fara sa le meriti. Cred ca e unul din lucrurile care-mi displaceau inca de pe atunci. A trecut ceva timp , si am ramas cu aceleasi ganduri, nu vreau sa m-i se dea nimic de-a gata, eu vreau sa obtin . Am deviat de la subiect, dar trebuie sa ma fac inteleasa. Mereu imi doream sa am o voce gen Witney Huston, sau un par ca al Rihannei, un corp gen Nicole Scherzinger, si tot greseam, chiar nu imi doresc asa calitati fizice. De fapt cel mai mult ma bucur ca eu vad. Faptul ca pot savura toata materia existenta, natura, vietatile, toate obiectele, ma face sa ma gandesc ca altii nu dispun de o pereche de ochi deschisi spre a vedea totul. Daca pot vedea obiecte din istoria lumii, si minuni ale naturii, atuncii nu mai vreau nimic altceva. Nu cred si nici nu vreau sa cred ca mi-as petrece intreaga viata calatorind, pentru ca pe langa calatorie, am mii si mii de alte pasiuni, si vise de implinit, toate se leaga de natura, muzica, de fericire si pozitivitate.

Vad mii si mii de oameni, care muncesc de dimineata pana dimineata, sa-si intretina familia, si masina, si casa, si isi iau toate “luxurile“, si nu-i inteleg. Dar rareori vad si oameni imbracati modest care au vazut lumea, si cunosc lumea mai bine decat 100 altii la gramada, oameni care calatoresc, care viziteaza, oameni care citesc, oameni care sunt intr-adevar destepti cu sufletul si mintea, si care au si bani. -Filmul “The Time 2011” e o alegere buna pentru cei care-si irosesc timpul oricum-.Nu vreau sa se interpreteze gresit dar unii nu stiu cum sa profite de viata. Si unii se plang ca nu au bani pentru calatorii, vacante, excursii, dar “Singura diferenta dintre o persoana bogata si una saraca este modul în care isi folosesc timpul.” Multi care dau de ceva bani, se apuca si isi cumpara masini, vile, haine de firma, si se plang ca nu le ajung banii, pai la asa impozite cred si eu. Dar oare nu le-ar fi de ajuns un apartament, o masina utila, haine normale si apoi sa-si puna activele* sa faca bani. Recomand cartea “Tata bogat, tata sarac” a lui Robert Kiyosaki pentru cei care vor sa invete despre viata financiara. Pentru persoanele de varsta mea suna ridicol sa te interesezi de viata financiara, mie m-i se pare normal sa te mai gandesti cu cei vrei sa-ti indeplinesti visele in afara de vise. Tot in categoria oamenilor care nu stiu sa-si petreaca viata in armonie, sunt cei care in tinerete muncesc din greu pentru a castiga cat mai multi bani, isi neglijeaza sanatatea ca la batranete cu banii stransi sa-si caute aceea sanatate, pe care greu o mai descopera sau deloc. Cu toate ca am zis astea, nu chiar totul e usor de rezolvat, dar in mare parte asa se intampla. In concluzie, o sa calatoresc cand o muncesc pentru asta.

*Un activ este o resursa controlata de catre o societate ca rezultat al unor evenimente anterioare si care se asteapta ca in viitor sa aduca beneficii economice societatii/Activele reprezinta “ceva” care iti aduc alti bani, dupa ce ai investit in ele, indiferent daca lucrezi sau nu.

 

P.S. pe mine ma inspira acest clip: http://www.youtube.com/watch?v=uBLccEDmn40&list=FLqRRWBA6mSP0igDvK4nMtaQ&index=7

 

 

 

Prietenii

Prietenii. Totii ii avem, chiar daca sunt sau nu buni.

Si pentru ca nu sunt genul de prieten pe care sa il indepartezi, sunt genul pe care il vei indeparta. Asta vine simplu, atunci cand suntem prieteni de departe, sunt cel mai bun posibil, dar cand te apropii ,spre mine calci pe cioburi, pentru ca relatia dintre noi, hmm, nu mai e asa cum iti doreai. Eu tin la prietenii mei, la toti, poate nu cum vor ei, dar tin. Ce-i drept e ca, am tendinta de a sari din floare in floare cu amicii, dar in capul meu asta inseamna doar cunoasterea mai multor caractere, nicidecum uitarea celor vechi. Am fost numita profitoare doar pentru ca am inteles persoane pe care ei le cred diferite, gandindu-se la faptul ca eu castig de pe urma lor. Dar nu s-au gandit ca poate plec pentru ca inca nu e nimeni in stare sa ma asculte-cati dintre ei m-au intrebat ceva persoanl vreodata? -. Si tot eu cred ca nu am gresit cu nimic, in a ma avanta in alte prietenii, doar pentru ca uneori ei se astepta la prea multe de la mine. Eu nu traiesc pentru  asteptarile nimanui. Si consider o prietenie adevarata existenta, atunci cand si unul si altul sunt dispusi sa lase orice pentru celalalt. Mi se pare logic sa nu gasesti pe cineva sa te ajute in toate, pentru ca fiecare are nevoie de timp si spatiu si pentru el, nu poate face totul pentru tine.Daca vrei sa primesti ascultare, sfaturi si orice altceva de la un prieten, si tu trebuie sa oferi la randul tau,chiar daca nu ti se cere.”Nu mai pofti doar in a primi/ gandeste in a darui“.Iar aici m-am referit la cei care se plang ca nu gasesc un prieten adevarat.

 

M-am gandit sa raman, si nu am avut langa cine. E vina mea, nu mi-am dat seama cand a trebuit sa ma opresc din “a cunoaste caractere” (pasiunea mea) si m-am trezit cand totii aveau prietenii legate. Eu ascult, ascult si iar ascult, eu ridic moralul, fac lumea sa se simta bine si cand le e cel mai rau, am un simt empatic innascut, ma implic si sentimental in viata altora -uneori ma gandesc de ce oare?!- si cu toate astea, putini si-au dat seama ca si eu am nevoie inapoi de energile pe care le ofer. Se pare ca tot aceleasi persoane m-au invatat, ca a fi bun inseamna sa fii luat de prost. Dar ce nu inteleg ei, este faptul ca eu o sa fiu bun si luat de prost, decat rau, si luat de nimic. Oricum astea m-i se par copilarii, de parca eu nu sunt, dar imi dau seama ca la un moment dat nu o sa mai fie asa si o sa rad de ce am scris aici.

Cu toate astea, prietenii mai apropiati ma considera cea mai buna prietena, chiar daca s-au apropiat de mine, imi accepta unele defecte, si pe partea realista suntem cel mai bine- pacat de partea mai ascunsa, pe care nimeni nu incearca sa o descopere- . Spunea odata John Dryden “Fereste-te de furia omului rabdator“. Cam asa e cu mine, sunt cea mai calma persoana in orice relatie, cu orice tip de om, dar atunci cand ma infuriez sa nu dea domnu’ sa fie nimeni langa mine. Nu ca as omori pe cineva, dar o prietena de-a mea a zis despre mine : “Totul e bine cand Eva e bine, dar cand se intampla ca cineva sa ii greseasca in vreun fel, privirea ei te face sa te pierzi intr-un abis intunecat si sa iti para rau de fiecare vorba rostita” . Ciudat, pentru ca si sora mea zice uneori ca am o privire care o inspaimanta . Eu rea? Niciodata, tot tipa cu zambetul pe buze raman.

Imi place singuratatea..uneori, si mereu vreau intimitate. De ce ei nu inteleg asta, si o iau ca pe ” iar nu ai chef de noi”, ceea ce asa este de fapt, dar nu ca si cum i-as respinge pe prietenii mei, ci doar as vrea sa inteleaga ca am nevoie de momente cand sa ma gandesc si la mine, sa ma incarc si sa revin cu forte noi -parte, care tuturor le place, de altfel -. In concluzie, inca nu m-a inteles nimeni, si inca nu am murit din cauza asta. Nu le cer nimic, ci doar imi doresc ca o minte sclipitoare sa-si dea seama si sa ma inteleaga, in rest o sa ma bucur mult pentru ei si cu ei, nu degeaba sunt AlterEgo si Eva 😉

 

P.S. : Imi doresc atat de mult un caine, nu un catelus, un dulau mare, care sa imi fie cel mai bun prieten, poate un golden retriever sau un labrador.