Am niste emotii imense in legatura cu faptul ca mai am 32 de minute si oficial sunt majora. Stiu ca o zi nu face diferenta, e si normal ..treaba cu buletinul- legal, e complicat de interesant. Ideea este ca nu am scris de mult timp pe blog, de foarte mult, si am zis sa astept momentul, si -hop a sosit, vreau sa impartasesc cu toaaaaaaaata lumea, fericirea mea.
Ce-mi doresc eu? Nu vreau cadouri…singurul lucru material pe care mi l-as dori ar fi o carte buna, in rest vreau ca lumea sa fie sincera, am nevoie de oameni sinceri langa mine. Vreau sa pun punct si sa o iau de la capat. Cred ca s-a sfarsit cea mai frumoasa parte a vietii mele- da, un capitol clar s-a incheiat.
Si nu e vorba de cum te simteai la 17 ani 364 zile si cum te simti la 18 fix, ci doar gandul ca ar trebui sa am mai multe responsabilitati si ca totul e pe cont propriu, m-au maturizat putin, au fost ca un dus rece. Daca stau si adun, impart, scad, parca ies pe profit. In toti cei 18 ani de viata am intalnit multe, am facut multe, ca orice persoana de altfel , lucruri nu stranii, dar originale. Si pentru asta am tot fost apreciata. Rezultatele imi arata ca am trait mai mult bine decat rau, si felul asta al meu de a fi, asa mai mereu optimista/realista si deschisa m-a ajutat cel mai mult… De ce ? Pentru ca ma aflu in acest Galati, la acest liceu, cu acesti prieteni, si traiesc in sfarsit un moment, acest moment.
In primele zile din viata mi-am cunoscut parintii, bunicii, rudele, vecinii. Au trecut cateva luni si am cunoscut pe cea care urma sa-mi fie cea mai buna prietena pana la 15 ani. -Pe Laura am cunoscuto la botezul ei, si de atunci am fost de nedespartit. A trecut iar timpul, au aparut in viata mei alti oameni, alte rude-cunostinte, s-au nascut verii mei, si dupa 2 ani 2 luni si 1 zi, a aparut surioara mea, pe ea o stiu cu bune cu rele, din totdeauna si viceversa, ea e mereu cu mine si pentru mine.
Aici am povestit partea pe care nu mi-am amintito ci mi-am imaginato, si am auzito, de asta nu sunt sigura 100%. De aici nu vreau sa povestesc din punctul meu de vedere, doar ce au vazut altii mi s-a parut interesant.
Am ajuns la 18 ani si realizez ca am facut cate ceva, unele lucruri importante altele mai putin importante, ideea e ca mereu mi-am atins visele, si mereu s-au marit acestea. Nici nu stiu despre ce sa scriu mai repede, despre faptul ca mai sunt 15 minute si sunt super-mega-ultra-emotionata sau ca regret intr-un fel sau altul ca imbatranesc.. Dupa 18 ani raman aceasi visatoare, nehotarata, si stangace sagetatoare, dar una care a primit cel putin in ultimele 3 zile atatea complimente de s-a rusinat, tocmai eu. Vreau sa pulsez si faptul ca anul 2013 a fost cel mai prost an din toate punctele de vedere, incepand de la familie, dragoste, prieteni, buget, caracter, dar cu toate astea am trecut prin el. Acum astept ziua mea… chiar daca mereu ma simt aiurea cand sunt in centrul atentiei, incerc sa dau bine la camera.
O sa incerc sa continui ce am inceput, acum vreau doar sa postez ce am simtit si sa impart cu voi.. Ma gandesc ca acum 18 ani pe la ora exact asta, eu ma nasteam, plangeam , iar mama era cea mai fericita persoana din lume. Eram si sunt cea mai fericita persoana de pe pamant ❤
La multi ani mie !
AltergEgoEva 