Pro sau Contra

    “Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate.”John Lennon

     Uneori am impresia ca a fost o idee proasta chestia cu blogul, si de ce mi-a fost frica nu am scapat. Tragandu-se poate din zodia mea, am in sange aceasta logica curata, mereu iau lucrul si-l privesc din toate perspectivele, realiste, visatoare, pesimiste, etc. . Uneori cred ca persoanele care si-au facut un blog -sa nu generalizam- sunt slabe, ca sunt persoane care nu pot trai fericite, ca sunt prea visatoare, ca nu sunt ascultate sau nu stiu sa se faca,ca se victimizeaza, si ca sunt plangacioase, si deseori sunt atat de realista incat as putea rade de ele, sunt patetice uneori, dar cu toate astea, intr-un fel ciudat imi place asta, imi plac oamenii cu sentimente, si oamenii care au curajul sa se deschida, oameni care poate nu au pe cineva carora sa li se deschida, sau poate au nevoie de mai multa lume sa ii asculte, oameni care poate dau sfaturi, pareri, si oameni care vor sa impartaseasca totul, oameni care fac alti oameni sa-si inteleaga propria persoana, pentru ca fiecare blogger e un poet, indiferent de stilul in care scrie, si poetul e dovada ca toti avem sentimente, doar ca unii stiu sa le descrie in cuvinte. Si cu toate astea, nici eu nu stiu in ce categorie ma aflu. 
De cele mai multe ori sunt , alterori visatoare -seara sau atunci cand ploua – iar alteori indiferenta. Atunci cand sunt realista, nu cred in sentimente, dar de fapt ma ascund in spatele lor, mereu facandu-ma ca nu le vad, atunci as putea critica pe toata lumea, as putea sa reprosez oricui defectele si calitatile in cel mai clar mod posibil, atunci nu sunt in stare sa cred pe nimeni, dar am si momentele mele de pasiune, cand mana-mi scrie versuri, cand ma gandesc la tot ce simt, cand mi-e dor si cand doresc, cand scriu pentru blog, sau scriu pentru mine, cand imi scriu in gand tot ce simt, ca apoi sa uit ce-am gandit, cand stau intinsa in pat si doar gandesc si scriu. Iar cele mai rare momente prin care am trecut in viata au fost cele de indiferenta, pur si simplu nu-mi pasa, si-mi era lene sa gandesc si pentru mine si pentru altii, nu vorbeam, nu gandeam, nu zambeam sau plangeam, doar respiram.

Un citat din cartea “11 minute” de Paulo Coelho :“Eu sînt trei, în funcţie de persoana care mă caută. Fata Ingenuă, care se uită la bărbaţi cu admiraţie şi se preface impresionată de istoriile lor de putere şi glorie. Femeia Fatală, care-i atacă imediat pe cei ce se simt mai nesiguri şi, procedînd astfel, ţine sub control situaţia, îi lasă fără voinţă, fiindcă ei nu mai au nevoie să se preocupe de nimic.Şi, în fine, Maica Atotînţelegătoare, care are grijă de cei ce au nevoie de sfaturi şi le ascultă, cu aerul că înţelege tot, poveştile care-i intră pe-o ureche şi-i ies pe alta. Pe care din cele trei vrei s-o cunoşti?  — Pe dumneata “