Fata Sagetator

Libertate

Am vise mari, dar nu si mari ambitii. Si nu spun mereu ce vrei sa auzi. Vorbesc deschis, pentru ca vad lumea exact asa cum este, si fiind seriosi nu oricine are talentul acesta, de a privi o situatie logica limpede, rationala . Nu te voi minti nici cand o sa-ti doresti sa fac asta. Sunt optimista si mandra de asta, eu vad in lume ce-i mai bun, si daca nu vad, atunci caut.  Caut si la propriu si la figurat, pentru ca sunt independenta, calatoresc mult, chiar daca de aici-acolo , nu foarte departe, sunt mereu pe picior de plecare. La mine exista bacteria calatoritului. Nu imi  place sa m-i se ordone, cand nu e cazul, vreau sa fiu protejata, dar nu sa fiu “posesia” cuiva, deoarece nu-mi las individualitatea pentru nimeni .

La partea sentimentala, cam incurc eu dragostea cu prietenia, dar cu timpul ma asigur ca nu le voi mai amesteca. Promit. Si chiar daca imi plange sufletul pe inauntru, exteriorul radiaza de fericire atat de mult, incat o sa crezi si tu ca si prietenii mei ca am o inima de piatra. Dupa orice greseala facuta, analizez seri la rand, unde am gresit. Si cand nimeni nu ma intelege, am o infinitate de hobby-uri si pasiuni de care ma pot bucura din plin, timpul meu nu e niciodata gol. Eu ma consider egala cu cei de sex masculin, si ajung uneori sa copii din comportamentele lor, sa devin masculina, dar cu atat mai mult pot fi si cea mai feminina dintre fete. Am mai multi amici baieti, decat fete. Nu imi plang de mila, dar imi place sa fiu ascultata uneori. Nu sunt mironosita, dar nici o vulgara, sunt simpla si calma si daca ma întrebi de aparente, “probabil ca-ti voi spune ca a veni acasa la miezul noptii nu e o dovada de promiscuitate, asa cum sosirea la o ora decenta nu e o dovada de inocenta“. Aaa, sunt si stangace si naiva. Foarte vorbareata de altfel, prieteii mi-au gasit si o fraza “si-ar taia o mana doar pentru a avea un subiect de discutie“.

Cred ca am nevoie de cineva care crede ca “sinceritatea e frumoasa si minciuna urata”. Cred ca sunt cea mai buna gazda din lume…si modesta cu siguranta. Si un lucru mai putin bun, este faptul ca mereu intarzii, dar nu mult, ci maximum 5 minute, dar pentru cineva care respecta regulile convins, e destul de mult. Nu imi plac banii, ochiul dracului sunt cea mai proasta inventie si cred ca zic asta doar pentru ca niciodata nu stiu ce fac cu ei, nu stiu sa ii manuiesc.

In concluzie , cat timp nu incerci sa ma sufoci, eu voi putea da dovada de incredere, loialitate si afectiune , 3 in 1 🙂

Pofta de cunoastere

“Ma fascineaza sa stau sa ii ascult si sa observ ce e in stare mintea umana sa produca”

       Aceasta fraza , mi-a ramas intiparita in minte. Nu cred ca as putea explica mai bine de ce mereu sunt curioasa, sau de ce sunt interesata de orice, chiar si de cele mai neinteresante lucruri, de ce ador misterele, de ce vreau sa stiu istoria tarii, istoria mea, a tuturor lucrurilor existente. O fi acesta si motivul pentru care mereu sunt absenta din unele discutii banale, doar pentru ca analizez chestii. Si nu ma intereseaza doar partea materiala -chiar foarte putin- ci partea psihica. Vreau sa stiu cum traieste fiecare om fiecare situatie, vreau sa stiu cum gandeste lumea, in ce crede, cum si cat la suta isi pune omul creierul la munca cand analizeaza ceva, sa vad cum se desfasoara procesele, sa desfac totul, sa ajung pana la miezul problemei, sa cercetez, sa descopar, si la mistere sa gasesc solutia. Pentru mine nimic nu trebuie lasat neterminat.

Si la ce bune toate astea? La ce bun sa cercetez? Uneori ma gandesc la vorba lui Stendhal: “Exista oameni care, maniati de dorinta de a cunoaste, uita sa iubeasca” si imi zic sa incerc si eu sa vad si partea emotionala a mea, pentru ca exista, dar se arata rareori. La varsta mea pot sa zic ca sunt atat de mult interesata de psihiatrie ca in curand o sa innebunesc. Dar, eu sunt curioasa, nu judec .

Pro sau Contra

    “Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate.”John Lennon

     Uneori am impresia ca a fost o idee proasta chestia cu blogul, si de ce mi-a fost frica nu am scapat. Tragandu-se poate din zodia mea, am in sange aceasta logica curata, mereu iau lucrul si-l privesc din toate perspectivele, realiste, visatoare, pesimiste, etc. . Uneori cred ca persoanele care si-au facut un blog -sa nu generalizam- sunt slabe, ca sunt persoane care nu pot trai fericite, ca sunt prea visatoare, ca nu sunt ascultate sau nu stiu sa se faca,ca se victimizeaza, si ca sunt plangacioase, si deseori sunt atat de realista incat as putea rade de ele, sunt patetice uneori, dar cu toate astea, intr-un fel ciudat imi place asta, imi plac oamenii cu sentimente, si oamenii care au curajul sa se deschida, oameni care poate nu au pe cineva carora sa li se deschida, sau poate au nevoie de mai multa lume sa ii asculte, oameni care poate dau sfaturi, pareri, si oameni care vor sa impartaseasca totul, oameni care fac alti oameni sa-si inteleaga propria persoana, pentru ca fiecare blogger e un poet, indiferent de stilul in care scrie, si poetul e dovada ca toti avem sentimente, doar ca unii stiu sa le descrie in cuvinte. Si cu toate astea, nici eu nu stiu in ce categorie ma aflu. 
De cele mai multe ori sunt , alterori visatoare -seara sau atunci cand ploua – iar alteori indiferenta. Atunci cand sunt realista, nu cred in sentimente, dar de fapt ma ascund in spatele lor, mereu facandu-ma ca nu le vad, atunci as putea critica pe toata lumea, as putea sa reprosez oricui defectele si calitatile in cel mai clar mod posibil, atunci nu sunt in stare sa cred pe nimeni, dar am si momentele mele de pasiune, cand mana-mi scrie versuri, cand ma gandesc la tot ce simt, cand mi-e dor si cand doresc, cand scriu pentru blog, sau scriu pentru mine, cand imi scriu in gand tot ce simt, ca apoi sa uit ce-am gandit, cand stau intinsa in pat si doar gandesc si scriu. Iar cele mai rare momente prin care am trecut in viata au fost cele de indiferenta, pur si simplu nu-mi pasa, si-mi era lene sa gandesc si pentru mine si pentru altii, nu vorbeam, nu gandeam, nu zambeam sau plangeam, doar respiram.

Un citat din cartea “11 minute” de Paulo Coelho :“Eu sînt trei, în funcţie de persoana care mă caută. Fata Ingenuă, care se uită la bărbaţi cu admiraţie şi se preface impresionată de istoriile lor de putere şi glorie. Femeia Fatală, care-i atacă imediat pe cei ce se simt mai nesiguri şi, procedînd astfel, ţine sub control situaţia, îi lasă fără voinţă, fiindcă ei nu mai au nevoie să se preocupe de nimic.Şi, în fine, Maica Atotînţelegătoare, care are grijă de cei ce au nevoie de sfaturi şi le ascultă, cu aerul că înţelege tot, poveştile care-i intră pe-o ureche şi-i ies pe alta. Pe care din cele trei vrei s-o cunoşti?  — Pe dumneata “

Schimbare ori ba

Le-am zis ca vreau o schimbare. Trebui sa-mi schimb viata… in mai bine.Nu am mai avut de ceva timp senzatia de “sec“.

Azi imi imaginez, pentru ca azi mi-e greata de monotonie, si de lumea … de lume in general. Azi mi-e sila sa zambesc sau sa fiu trista, mi-e greu sa va ascult, si mai greu mi-e sa vorbesc. Vreau o zi in care sa fiu egoista, sa ma gandesc la mine, sa nu imi pese de altii, sa fiu absenta; o zi in care sa nu ma cunoasteti, in care eu trec pe langa voi si voi nu ma vedeti. Vreau sa va vad eu prin tristetea mea, si nu numai prin fericirea de fiecare zi, vreau sa va vad si cand eu nu va ridic moralul.

Ce sa vorbim despre schimbare cand asta imi e predestinat, mi-e greu sa stau prinsa intr-o bucla de timp, si imi e greu sa intru in alta. Ma adaptez usor la orice incercare, dar nu pot lasa trecutul pe care-n spate-l port. Nu pot sa fiu libera parca, atunci cand eu trebuie sa respect. Poate-i zodia de vina, sau doar gandul meu, ca vreau mereu schimbare, flux-reflux, mereu pe punctul de plecare, nu de aceea camera-mi arata ca si cum as pleca in calatorie intotdeauna…

De azi vreau sa am casa mea, mica, modesta, cu o biblioteca si un fotoliu vechi si incapator, in care sa-mi petrec zile intregi citind si gandind. Vreau ca ciocolata calda sa-mi fie prietenul in fiecare dimineata, chitara drog iar muzica, partener pe viata.Vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata cu mainile sub cap, cu picioarele unul peste altul si cu privirea in sus, sa vad prin tavan cum fericirea e in aer, cum totul prinde viata doar pentru ca m-am trezit. Vreau sa stau asa macar o ora, sa hoinaresc in gandurile mele, sa calatoresc cu ele pana la infinit si inapoi, ca atunci sa ma ridic, sa trag draperiile negre si sa las lumina sa-mi patrunda in suflet, sa vad cu ochii pe fereastra, lumea si cu urechile sa aud zgomotul pe care oamenii cu fete triste il fac. Vreau ca o zi intreaga sa-mi cunosc eul, si sa ma gandesc la tine, cel pe care inca nu te cunosc. Condeiul vreau sa-mi scrie pagini intregi, ca sa ma inteleg, caci uneori sunt singura persoana care ma intelege, si nici eu… despre mine zic, cum zicea si Camil Petrescu: “ Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele iamgini. Eu nu pot vorbi sincer decat la persoana intai “. Despre restul lumii insa este greu de vorbit, si general vorbind, eu mereu vad in lume ce-i mai bun, si daca nu vad, caut. Optimismul ma defineste. Si orice schimbare as face in viata, nu ma las de el pentru ca pesimismul ma imbolnaveste la propriu.

 

Un inceput pentru fiecare sfarsit

 “Crezand  ca inceputul liceului imi va aduce o viata noua si mult mai buna, aproape am esuat; nu a fost totul asa -poate nu pentru mine- nu pana atunci. Partea buna a lucrurilor este deshiderea spre noi orizonturi, care se largesc pe zi ce trece. Doar prin faptul ca poti cunoaste oameni noii, eu, am inceput sa cunosc. Intro singura vara iti dai seama ca viata e dureroasa, dar frumoasa, si ca trebuie sa-i tii piept ca sa-ti faca naravurile. Incepi sa realizezi cu adevarat ca totusi inceputurile nu sunt grele si ca sentimentele trebuiesc stapanite. Si cum inceputul e greu, proverbul “Vrem sa traim, nu sa supravietuim” imi arata ca eu aici imi incep o noua parte din viata, cladesc cunostinte, si impletesc prietenii care pot dura o viata , nu traiesc doar pentru a termina ce am inceput, pentru ca o data cu sfarsitul acestui inceput, se v-a deschide o alta usa, spre altceva si viata continua…“

O mica idee despre ce credeam eu la inceputul liceului. Acum, dupa ceva timp regasesc vechiul caiet cu scrieri si incep sa insir aici ce simt, ce vad, ce cunosc si ce nu.

Pentru inceput pot zice ca nu toate postarile mele vor fi asa directe, ci voi incerca sa ma alatur voua si prin literatura, sau proza sau versuri, asta in functie de “ploaia”care-mi va pune condeiul in mana.

 

Pace 🙂