Schimbare ori ba

Le-am zis ca vreau o schimbare. Trebui sa-mi schimb viata… in mai bine.Nu am mai avut de ceva timp senzatia de “sec“.

Azi imi imaginez, pentru ca azi mi-e greata de monotonie, si de lumea … de lume in general. Azi mi-e sila sa zambesc sau sa fiu trista, mi-e greu sa va ascult, si mai greu mi-e sa vorbesc. Vreau o zi in care sa fiu egoista, sa ma gandesc la mine, sa nu imi pese de altii, sa fiu absenta; o zi in care sa nu ma cunoasteti, in care eu trec pe langa voi si voi nu ma vedeti. Vreau sa va vad eu prin tristetea mea, si nu numai prin fericirea de fiecare zi, vreau sa va vad si cand eu nu va ridic moralul.

Ce sa vorbim despre schimbare cand asta imi e predestinat, mi-e greu sa stau prinsa intr-o bucla de timp, si imi e greu sa intru in alta. Ma adaptez usor la orice incercare, dar nu pot lasa trecutul pe care-n spate-l port. Nu pot sa fiu libera parca, atunci cand eu trebuie sa respect. Poate-i zodia de vina, sau doar gandul meu, ca vreau mereu schimbare, flux-reflux, mereu pe punctul de plecare, nu de aceea camera-mi arata ca si cum as pleca in calatorie intotdeauna…

De azi vreau sa am casa mea, mica, modesta, cu o biblioteca si un fotoliu vechi si incapator, in care sa-mi petrec zile intregi citind si gandind. Vreau ca ciocolata calda sa-mi fie prietenul in fiecare dimineata, chitara drog iar muzica, partener pe viata.Vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata cu mainile sub cap, cu picioarele unul peste altul si cu privirea in sus, sa vad prin tavan cum fericirea e in aer, cum totul prinde viata doar pentru ca m-am trezit. Vreau sa stau asa macar o ora, sa hoinaresc in gandurile mele, sa calatoresc cu ele pana la infinit si inapoi, ca atunci sa ma ridic, sa trag draperiile negre si sa las lumina sa-mi patrunda in suflet, sa vad cu ochii pe fereastra, lumea si cu urechile sa aud zgomotul pe care oamenii cu fete triste il fac. Vreau ca o zi intreaga sa-mi cunosc eul, si sa ma gandesc la tine, cel pe care inca nu te cunosc. Condeiul vreau sa-mi scrie pagini intregi, ca sa ma inteleg, caci uneori sunt singura persoana care ma intelege, si nici eu… despre mine zic, cum zicea si Camil Petrescu: “ Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele iamgini. Eu nu pot vorbi sincer decat la persoana intai “. Despre restul lumii insa este greu de vorbit, si general vorbind, eu mereu vad in lume ce-i mai bun, si daca nu vad, caut. Optimismul ma defineste. Si orice schimbare as face in viata, nu ma las de el pentru ca pesimismul ma imbolnaveste la propriu.